bă băiatule…
Da. Douăzeci și doi de kilometri, toți da.
Evident însă că am reușit să o bulesc pe final înfigând un ghidon în portiera loganică a celui mai obsedat vecin, care a și coborât la mine să mă întrebe dacă eu merg la Olguța ?!!? până s-a lămurit că de fapt stau acolo. Nu sună rău totuși Olguța asta. Eu de ce nu merg la ea?
Am fost ieri la maternitate sa-mi mai văd progenitura. Am constatat că a ieşit un pic strâmb pentru că pe stânga i-a înflorit un capac rotund argintiu – era negru la modelul 2009 – dar mi-am zis că nu e motiv de sinucidere, şi aşa vreau să-i schimb eşapamentul din cromat în negru mat, ce mai contează deranjul.
Marcel i-a dat nişte benzină şi am avut fiorul de a-mi auzi pentru prima oară copilul torcând şi turând. Dacă asta înseamnă să fii tată, vreau patru!
M-am concentrat şi am luat douăzeci de puncte (din douăzeci, sunt tare!) la proba teoretică. Traseul este peste două săptămâni cică, dar dacă veneam ieri mă chema miercurea viitoare. Pot doar să deduc că ar fi plouat în ziua respectivă şi de aceea am nimerit eu pe treizeci.
Oricum…
