Ink

E clar că am devenit o acritură bătrână. Întorcându-mă pe jos de la sală (ce decadență!), am trecut prin dreptul școlii de cartier suficient de încet pentru a observa afișul de douăzeci de metri pătrați prins pe fațada principală.

Era un îndemn din partea primăriei, ministerului educației și, desigur, federației de handbal: marș la sport. Amplasată central și uriașă cât o zi de post, o fotografie îl surprindea pe defunctul jucător Marian Cozma într-o fază de atac deosebit de periculoasă, cu mingea în mână, privirea dârză înainte și ceva transpirație pe frunte și tricou.

Antebrațul lui drept era tatuat. Se vedeau ceva tribale, ceva chestii pe acolo, mari, multe și negre. Aici intervine ridicolul: deși sunt la rândul meu posesor de cerneală veche de unșpe ani, mi-am permis să îmi scape un Comuniștii ar fi fotoșopat chestia din pozele astea, să nu strice tineretul! de m-am lăsat singur mască.